Promotie aparat dentar

null

Tratamente, servicii și proceduri oferite :

  • Protetică dentară: oferă metode de restaurare morfo-funcțională a danturii cu ajutorul unor proteze;
  • Endodonție: este o ramură a stomatologiei care se ocupă de pulpa dentară și de țesuturile perirapicale. Obturația de canal este una dintre cele mai cunoscute proceduri ce țin de endodonție;
  • Chirurgie dentară: o altă ramură a stomatologiei, având ca procedură binecunoscuta extracția dentară;
  • Implantologie dentară: o ramură ce a beneficiat din plin de cele mai noi inovații în ceea ce privește materialele pentru confecționarea dinților artificiali;
  • Ortodonție: corectează mușcătura prin aparate dentare;
  • Pedodonție: se ocupă cu tratamentul copiilor;
  • Odonterapia: urmărește stoparea evoluției cariilor prin folosirea obturațiilor sau a plombelor.

Atunci când plombarea nu este de ajuns pentru restaurarea dinților cariați, se optează pentru unul dintre tratamentele ce țin de protetica dentară. Coroanele de exemplu de folosesc pentru restaurarea formei dinților deteriorați sau fracturați. Combinația de materiale recomandată de medici este ceramica și zirconiul. Ceramica imită foarte bine dintele, în timp ce zirconiul nu irită gingia. O altă soluție protetică este cea a punților. În principiu, o punte este un dinte fals susținut de două coroane ceramice. Un avantaj al punților în constituie riscul redus de îmbolnăvire a gingiei. În ceea ce privește durabilitatea celor două proceduri, este foarte importantă calitatea materialelor și tehnica folosită. O coroană poate dura aproape 15 ani, în timp ce punțile abia 7-8 ani.

Obturația de canal (procedură ce ține de endodonție) are rolul de a repara un dinte și de a-l salva. În cadrul acestei proceduri este extras nervul. În cazul dinților infectați se pot produce abcese dentare. Infecția se poate răspândi și către alte zone, cum ar fi fața sau gâtul. De asemenea, osul alveolar poate fi erodat. Pentru evitarea acestor situații se utilizează procedura obturării canalului. Există mitul conform căruia extracția nervului duce la moarte dintelui. Este genul de concepție care poate fi clarificată cu ocazia următoarei vizite la un cabinet dentar. Dintele rămâne receptiv la presiune după extracție, ceea ce va dispărea sunt sensibilitățile la cald, rece sau dulce. Printre simptomele ce semnaleaza necesitatea unei astfel de proceduri se enumeră durerea acută atunci când se exercită presiune asupra dintelui, sensibilitate la rece sau cald, gingii umflate sau abcese.

Prima etapă a acestei proceduri endodontice este verificarea canalului dintelui printr-o radiografie dentară. După aceasta se aplică un anestezic local urmând a se extrage pulpa și toate bacteriile din canalul dentar. După ce acesta din urmă este curățat, și în cazul în care nu există infecții cronice, se umple și se închide în aceași zi.

După efectuarea procedurii există un anumit disconfort, dar acesta poate fi eliminat prin analgezice. În ceea ce privește disconfortul din timpul extracției, acesta poate fi minim în cazul în care procedura este efectuată într-o clinică stomatologică modernă ce utilizează tehnici și materiale de calitate.

Din punct de vedere financiar, obturația de canal este recomandată și preferabilă extracției sau implantării, fiind o procedură mai avantajoasă din punct de vedere al costurilor.

Extracția dentară este o intervenție necesară în cazul în care nu se pot utiliza tratamentele de salvare a dintelui. Este în principiu o intervenție chirurgicală ce constă în îndepărtarea unui dinte bolnav. În cazul în care dintele este slăbit, acesta poate fi extras cu un forceps. În cazul complicațiilor însă este nevoie de intervenția unui chirurg maxilo-facial. După extracție și după ce zona se vindecă poate fi utilizat un implant sau o punte dentară.

Există câteva indicii care semnalează nevoie unei extracții dentare:

  • distrugerea osului maxilar și a dintelui din cauza unei infecții;
  • abcesul sever;
  • un dinte afectat de o carie, care nu mai poate fi salvat;
  • atunci când erupția măselelor de minte vătămează rădăcinile învecinate (incluzia dentară);
  • atunci când erupția unor dinți este împiedicată;

Extracția dentară este folosită de asemenea și pentru corectarea poziției unor dinți.

Există două tipuri de extracții: simple și chirurgicale. Cea simplă se folosește atunci când dintele este vizibil. În acest caz se utilizează anestezia locală, dintele este mai apoi slăbit și extras cu un clește dentar.

Atunci când dintele nu este vizibil (nu a erupt sau s-a rupt) se recurge la extracția chirurgicală, procedură efectuată de către un chirurg maxilo-facial în cadrul unei clinici stomatologice. În acest caz se poate recurge la anestezia generală.

După procedura de extracție durează aproximativ 2 săptămâni pentru ca rana să se vindece și până la 6 luni pentru regenerarea osului. Dacă dintele nu este înlocuit, poziția celor rămași poate fi modificată, ceea ce poate duce la uzura acestora. Pot apărea de asemenea și probleme de masticație. Medicii stomatologi recomandă în acest caz o punte sau un implant dentar.

Implantul se realizează printr-o procedură chirurgicală specială. Se inserează un șurub din titan în osul maxilar și mai apoi se așează o coroană sau o proteză. Ceea ce trebuie luat în considerare atunci când se optează pentru unul sau mai multe implanturi dentare este foarte importantă starea de sănătatea a pacientului. Terapia implantară se realizează cu ajutorul anesteziei locale. Numărul de ședințe necesare este mai mare decât în cazul altor tratamente existând mai multe etape de protezare. Pe durata tratamentului și până la instalarea definitivă a coroanei sau a protezei se pot aplica soluții provizorii. Implantul dentar este o soluție mai costisitoare decât alte tratamente, dar rezultatele vorbesc de la sine.

Un zâmbet frumos poate avea nevoie și de un tratament ortodontic. Pentru corectarea mușcăturii sau a dinților strâmbi se folosesc diverse tipuri de aparate dentare. Durata unui astfel de tratament se poate întinde de la câteva luni până la 3-4 ani, în funcție de fiecare pacient în parte. Modelul de aparat dentar ales depinde de mai mulți factori. Se pot alege aparate din oțel, aur, plastic, ceramica, sau aparate invizibile. Pe lângă gravitatea problemei, se iau în considerare și aspecte legate de buget, preferințele pacientului și ale medicului.

Stadiul de pregătire pentru purtarea unui aparat dentar  presupune repararea tuturor cariilor, detartraj, radiografii complete și un mulaj al danturii. Perioada de acomodare următoare presupune un disconfort, ameliorat de cele mai multe ori de analgezice. Ajustarea aparatului se face după minim o lună.

Tipuri de aparate dentare:

  • Aparat ortodontic clasic. Alcătuit din bracketi metalici legați prin sârmă din oțel. Brecketii pot fi si ei de mai multe feluri. Tipul Viazis presupune o tehnică mai puțin dureroasă și un tratament mai scurt, întregul ansamblu exercitând o forță mai mică. Modelul Damon Brackets permite sârmei să culiseze, astfel că vizitele la medic pentru ajustare sunt mai rare. Sistemul clasic de aparate dentare are avantajul că este mai puțin costisitor, timpul de tratament este mai scurt și este mai rezistent. Dezavantajele sunt de natură estetică, fiind un aparat vizibil. De asemenea, până trece perioada de acomodare se produce un disconfort deranjant care dispare doar după câteva săptămâni.
  • Aparat ortodontic din ceramică. Este un aparat dentar ce folosește același principiu, dar diferă prin materialul folosit pentru bracketi. Avantajul de ordin estetic se referă la faptul că ceramica imită mai bine culoarea dinților. Dezavantajele acestui tip de aparat dentar sunt prețul mai mare al bracketilor ceramici, durata mai îndelungată de tratament și faptul că ligaturile elastice se pot păta și trebuie schimbate.
  • Aparatul lingual. În principiu se folosește același principiu, cu diferența majoră că ansamblul este poziționat pe partea interioară a dinților. Marele avantaj al acestui sistem este faptul că iese foarte greu în evidență. Sistemul are totuși și dezavantaje. În primul rând limba va intra mereu în contact cu aparatul și pot apărea astfel iritații sau dificultăți de vorbire.
  • Acest aparat dentar este de fapt o gutieră de plastic transparentă. Tratamentul este însă limitat la cazuri mai ușoare de deplasare a dinților. Aparatele sunt mult mai ușor de curățat, nu se pătează și nici nu irită, fiind aproape invizibile. Unul din dezavantajele majore ale acestui tratament este faptul că, fiind create de către o singură companie, medicii nu dețin controlul total asupra lui.

O altă ramură a stomatologiei o reprezintă pedodonția, tot mai multe cabinete stomatologice din București specilizându-se în acest sens pentru a oferi servicii special concepute pentru micii pacienți. Primul lucru care-l diferențiază față de altele este că tratamentul se efectuează într-un spațiu cât mai prietenos, care să-l facă pe copil să se simtă în siguranță. Medicul pedodont tratează dinții de lapte cariați astfel încât erupția ulterioară a celor permanenți să nu genereze înghesuiri.

În ceea ce privește tratamentul odontal, acesta are ca scop împedicarea formării cariilor sau stoparea agravării acestora. Procedura standard este obturația, tratament ce presupune restaurarea dinților printr-o gamă diversă de materiale stomatologice.